Avertismentul disidentului polonez Bronisław Wildstein pentru românii care nu votează: „O să rămâneţi obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la interesul vostru nu se gândesc”

Aflat pentru câteva zile în ţara noastră, jurnalistul polonez Bronisław Wildstein, redactor-şef al postului TV Republika, vorbeşte într-un interviu pentru Gândul despre cum a găsit România în plină campanie electorală şi despre mersul la vot. „Acestor oameni care nu votează le-aş spune că: dacă nu încercaţi influenţaţi măcar în măsură mică, o să rămâneţi ca obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la intersesul vostru nu se gândesc”, spune Bronisław Wildstein, într-un interviu pentru Gândul. Ce crede disidentul polonez despre cei doi candidaţi la preşedinţie, dar şi despre viitorul României, aflaţi din interviul de mai jos.
 

Bronisław Wildstein este unul dintre fondatorii Comitetului Studenţesc de Solidaritate, prima structură publică de opoziţie de la Cracovia. Wildstein este unul dintre oamenii care au pregătit înfiinţarea Mişcării Solidarnoèć (Solidaritatea), care a dus la căderea comunismului în Polonia. A fost de mai multe ori arestat şi interogat de poliţia politică a regimului comunist din Polonia.

În interviul pentru gândul, jurnalistul spune că, la o primă vedere, prin filtrul votului care ne aşteaptă la sfârşitul săptămânii, „se pare că România este în faţa unor vremuri interesante, lucru care nu înseamnă neapărat ceva pozitiv”.

Bronisław Wildstein şi-a lansat la Bucureşti volumul Un trecut care se încăpăţânează să nu mai treacă,  apărut la Editura Humanitas.

CÂTEVA IDEI DIN INTERVIU:

- Despre identitatea naţională: Noi trebuie să fim polonezi şi voi trebuie să fiţi români, nu putem să fim alte popoare. Desigur că ne putem contrazice identitatea naţională, dar asta nu ar fi decât o soluţie negativă.

- Despre absenteismul la vot: Eu mai degrabă aş întreba elitele: ce aţi făcut de aceşti oameni nu mai vor să voteze?

Dacă nu încercaţi influenţaţi măcar în măsură mică, o să rămâneţi ca obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la intersesul vostru nu se gândesc

- Despre candidaţii la preşedinţia României:

Mă bucur foarte mult că domnul Ponta şi-a descoperit românitatea şi cu atât mai mult apartenenţa religioasă. Mai bine mai târziu decât niciodată.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Iohannis, este şi mai greu să te pronunţi, e foarte greu să spui orice.

INTERVIUL PE LARG, partea I:

Domnule Bronisław Wildstein, vă aflaţi de câteva zile în România, în plină  campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Cum găsiţi România în mijlocul campaniei electorale?

Îmi e greu să evaluez situaţia din România. Dar, din câte am putut să-mi dau seama, preşedintele care-şi încheie mandatul a fost o situaţie excepţională, nu numai la scară naţională. Din păcate, nu se poate spune acelaşi lucru despre candidatul pentru acest post -Victor Ponta.

În ceea ce-l priveşte pe cel de-al doilea candidat- domnul Iohannis- este şi mai greu să te pronunţi, e foarte greu să spui orice. Aşa că se pare că România este în faţa unor vremuri interesante, lucru care nu înseamnă neapărat ceva pozitiv.

Referitor la candidatul Victor Ponta, el foloseşte un mesaj electoral cum că e mândru că e român şi ortodox în acelaşi timp. Cum aţi evalua un astfel de mesaj dacă ar fi în Polonia? Mai e astăzi cazul să fim mândri că suntem români, polonezi sau de orice altă naţionalitate?

Noi trebuie să fim polonezi şi voi trebuie să fiţi români, nu putem să fim alte popoare. Desigur că ne putem contrazice identitatea naţională, dar asta nu ar fi decât o soluţie negativă.

În ciuda sloganurilor care sunt adesea reperate, naţiunea este cea mai largă comunitate cu care reuşim să ne identificăm. Europenitatea este un concept abstract. Nu este o comunitate de destin. Dar naţiunea este o comunitate de destin.

Europa este aşa acum şi aşa o să fie şi în continuare, este o cumunitate de naţiuni diferite, care recunosc aceste diferenţe şi le vor păstra. Apartenenţa la o naţiune este o depăşire a identităţii proprii care este limitată, atât în spaţiu, cât şi în timpul care curge, este faptul că trăim într-adevăr mult mai mult timp decât durează existenţa noastră individuală.

Moştenim, şi trebuie şi noi să dăm mai departe, să lăsăm moştenire. Însă a fi mândru de naţionalitatea ta nu înseamnă că accepţi tot ce se întâmplă aici.

Apartenenţa naţională este o tensiune polemică, este o alegere. Şi încercăm să ne configurăm naţiunea în funcţie de cea mai bună tradiţie a ei, de acele elemente din tradiţie care merită să fie transmise mai departe.

Mă bucur foarte mult că domnul Ponta şi-a descoperit românitatea şi cu atât mai mult apartenenţa religioasă. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Andreea OFIŢERU

CITIŢI INTERVIUL INTEGRAL AICI 

Comentarii