Hai să gândim puţin. "Ia-mă de mână! Pot fi 9 milioane de butoane apăsate / E păcat să lăsam atâtea păreri neexprimate!"

2 noiembrie, primul tur al alegerilor prezidenţiale. Prezenţa la vot? Puţin peste 50%. Restul, adică aproape 9 milioane de români cu drept de vot, au absentat. E tabloul dezamăgitor al unei Românii care vrea schimbarea, dar care nu face prea multe pentru asta.

Asta i-a făcut pe Cosmin Dominte şi pe Răzvan Alexe aka Krem să pună pixul pe hârtie şi să scrie o poezie manifest: „Pot fi 9 milioane de butoane apăsate / E păcat să lăsam atâtea păreri neexprimate! (...) Ia-mă de mână, între timp ne-am înmulţit / Şi trezit! / Suntem 9 milioane cu acces la informaţie / În alte locuri 9 milioane înseamnă o naţie”!

În mai puţin de două zile, cei doi tineri actori au pus cap la cap versurile al căror mesaj trebuie să-i „ţintească” în special pe cei care cred că votul lor nu face nicio diferenţă.

„Fiecare dintre noi a lucrat în perioada lui de timp liber, în funcţie de de disponibilitate, dar a fost o chestie de azi pe mâine, adică ne-am rezervat câteva ore pe noapte să scriem. El şi-a scris partitura lui, eu la fel, apoi ne-am întâlnit şi am pus totul cap la cap”, a povestit Krem pentru gândul. „A fost aproape spontan totul, şi, spre marea noastră bucurie, am descoperit la faţa locului, când structuram strofele, că unde mă opream eu şi începea el ideile se legau perfect. A fost o fluiditate fantastică! Părea că le-am scris împreună, în aceeaşi încăpere, aşa cum, de altfel, ne doream la început, dar din păcate timpul nu ne-a permis. Când am pus totul cap la cap am descoperit că suntem amândoi pe aceeaşi lungime de undă!”, a mai spus el.

„Iată cât de bine ne « simţim » unul pe celălalt!”, a completat Cosmin. Deţinător al unui titlu de campion naţional la Slam Poetry, artistul a explicat că poezia „Hai să gândim” vorbeşte, în primul rând, despre conştientizare.

„Aş vrea ca mesajul să ajungă la cât mai mulţi oameni, el se adresează tuturor românilor. Mi-ar plăcea să înţeleagă cât mai multe persoane de ce noi ne-am apucat să scriem versuri de genul acesta. Dacă înţelegi limba română şi ai cât de cât cunoştinţă despre ceea ce se întâmplă în jurul tău, nu ai cum să nu rezonezi, fiindcă ştim cu toţii că aşa e: toţi vrem schimbare în teorie, dar când suntem scoşi din context, individual, ne simţim mici şi neputincioşi”, a afirmat el.

În plus, crede Cosmin Dominte, „mulţi oamenii nu înţeleg diferenţa între neprezentare şi anularea votului: sunt două lucruri diferite! Unii cred că prin a nu te prezenta la vot înseamnă că le pui lor o problemă, dar, de fapt, nu faci decât să le facilitezi furtul voturilor”.

Aşadar, e simplu: cei 47% dintre românii cu drept de vot care pe 2 noiembrie au preferat să îi lase pe alţii să le decidă viitorul, trebuie, de data asta, să ia atitudine.

„Oamenii trebuie ca, din când în când să deschidă ochii, să se informeze despre nişte lucruri, chiar dacă li se face scârbă când aud de politică. Şi, neapărat, duminică la vot! Chiar dacă sună ca un clişeu, un singur vot contează! Sute de mii de voturi laolaltă s-ar putea să conteze şi mai mult”, spune Krem.

O ţară-ntreagă arde şi baba de piaptănă

În c*r se scarpină după tradiţii, obicei şi datină.

E-o panică lăuntrică-n republică

Pentru că toţi au deraiat de pe cale lor unică.

Şi primesc multe-ntrebări:

Cum de sunt actori, ce dracu’ caut printre rapperi?

E simplu:

Testimonial mi-e timpul

Talentul mi-e benzina

Şi ştanţa-mi este timbrul.

Dar hai să-i spunem pe nume realităţii dure

Trăim unde o mână îţi mângâie ochii

Ca aialaltă să te fure.

Deci ce-mi rămâne?

Să observ, să gândesc, să zic,

Că şi eu am crescut cu «tu eşti mic, nu zi nimic».

Nu sunt vreo voce de generaţie,

Nu tre’ să tresarii,

Nu fac nici echitaţie

Că nu stau pe cai mari.

Din păcate, e o decizie raţională dacă

După mascaradă unii vor ieşi afară

Alţii vor ieşi în stradă.

România nu-i o ţară de azi, de ieri,

Dar a devenit o ţară de pompieri şi bărbieri,

Adică trăim viaţa la mustaţă

Şi ştim jocul cu focul.

Dar zic să fim şi conştienţi,

Că se duce dracului totul!

Vrei să fie joc? Poftim jocul!

Pot fi 9 milioane de butoane apăsate

E păcat să lăsăm atâtea păreri neeprimate!

Trebuie să ştii diferenţa aia mare

Dintre neprezentare la votare

Şi mers la vot şi anulare,

Despre a avea o opinie şi despre exprimare,

Despre a avea un drept şi despre exercitare.

La responsabilităţi, ştiu, nu te vezi în mulţime,

Dar la consecinţe o blamezi. Chiar nu vezi că nu ţine?

Anumiţi mizerabili din clasa noastră politică

Rânjesc deja, crezând că noi nu vom vota duminică,

De parcă noi habar n-avem că situaţie e critică

Şi nimeni n-o rectifică!

Reacţia se-amplifică,

Nimic nu se modifică,

Asta ce semnifică?

Hai să-şi explic eu cu consecvenţă

Eu-s unul şi n-am ce să fac - egal: indiferenţă,

Eu-s unul dar n-am cum să tac – egal: chintesenţă,

Başca, conştientizare şi perseverenţă.

Un individ scos din context

Va întotdeauna o scuză, o explicaţie şi-un protest

Va spune că vrea schimbare,

Dar că el este mic şi opinia lui nu contează

Başca... şi obosit!

Îneţeleg, eşti unde te vor ei,

Simţim greşit!

Dar ia-mă de mână, că între timp ne-am înmulţit

Şi ne-am şi trezit!

În mintea lor, e 11 august ’99, eclipsă!

După 25 de ani, din golani devenim hipsteri

Că ne-am pus pe revoltat.

Păi dacă ne-am săturat?!

Pământul Ion l-a sărutat,

Alt Ion l-a devorat.

Şi-acum nu mai avem niciun candidat

Devotat,

Numai bun de votat!

Suntem 9 milioane cu acces la informaţie

În alte locuri, 9 milioane înseamnă o naţie!

Şi e păcat, chiar că e păcat!

În ’89 aveam manipulări cu sânge vărsat

În 014 avem cetăţeanul dezinteresat,

Slab informat, nervos şi ofuscat,

Clar deprimat şi dubios de resemnat,

Care devine aşa revoltat când e de megac*cat,

Dar dispare când are de acţionat.

Chiar dacă fiecare are, în mare, echipă şi clan

Tu nu fi personaj absent ca Nechifor Lipan!

Ne trebuie o garanţie,

Pânza Penelopei,

Că a ajuns o Românie

De-a râsul-plânul Europei!

Comentarii